Autori Földes Ionuț și Mihály Zoltán
Introducere
Studiul nostru urmărește poziționarea ideologică a respondenților din 4 baze de date. Partea teoretică definește ideologiile politice ce figurează în bazele de date, socializarea politică exemplifică modul în care sunt dobândite valorile asociate cu poziționarea ideologică. La partea metodologică, am selectat variabile care măsoară acestă poziționare pe o scală de 10 poziții iar ca o procedură adițională am prezentat procentul non-răspunsurilor la aceste întrebări. Referitor la acest fenomen, am construit un profil – folosind regresia logliniară – al persoanelor care tind să nu răspundă la aceste întrebări.
Ideologiile politice
Ideologiile sunt filozofii politice, moduri de a găsii soluții la problemele existenței, vieții sau de a redefini aceste probleme pentru a fi mai ușor de înțeles. Ideologiile politice reprezintă poziționări față de diferite probleme, propun asumarea unor idei, valori și promovează înțelegerea acestora într-un anumit mod, în același timp condamnă alte valori și soluții la anumite probleme. Ideologia face parte din cultura politică, fiecare tip de ideologie are o viziune diferită pentru legi, funcționarea instituțiilor și a politicilor sociale (Blattberg, 2001:2).
Distincția generală între politica de stânga și dreapta este că prima are un caracter progresiv iar a doua este conservatoare. Ideologia de stânga postulează faptul că resursele trebuie să fie egal distribuite în societate pentru a asigura o societate egalitară, statul să asigure bunăstarea populației. Ideologia de dreapta în forma sa pură reprezintă o formă de capitalism liberal în care libera alegere primează, intervenția statului în viața oamenilor este minimă. Ierarhizarea este privită ca un lucru care asigură ordinea în societate, predomină meritocrația sub forma admiterii naturii egoiste a omului.
Ideologia de stânga este asociată cu comunismul, socialismul și anarhismul. Aceste sisteme sunt considerate utopice deoarece nu au existat în realitate așa cum au fost teoretizate. Socialismul și comunismul au existat sub forma unor regimuri precum leninismul sau stalinismul, acestea folosind părți ale ideologiei teoretizate pentru a construii un regim totalitar, autoritarian. Din acest motiv, în scrierile științifice se folosește termenul de socialism real-existent când se referă la aceste regimuri pentru a nu face asumpții greșite. Politica de stânga promovează un mod de gândire just în care nici o persoană nu este mai presus de alta, o societate fără clase, fără inegalități. Întruchiparea acestei societăți, modelul ideal al individului în socialism este cel al muncitorului din fabrică, un om simplu, liber și neconstrâns de o putere superioară. Munca este obligatorie tuturor, este considerat un element care asigură egalitatea. În sfera muncii se aplică aceleași concepții, predomină principiile autonomiei muncitorilor, a sindicalismului care apără interesele muncitorilor. Mijloacele de producție necesare pentru fabricarea bunurilor se află în proprietatea statului pentru a se evita relațiile sociale inegale, de exploatare, specifice capitalismului.
Capitalismul și fascismul reprezintă politica de dreapta. Se admite că societatea nu trebuie și nici nu este justă, egală. Inegalitățile sunt considerate un fenomen natural, bunăstarea depinde de abilitatea și motivația individului. Ideologia de dreapta poate asuma diferite forme, unele de tip totalitar care e reprezentat de fascism, altfel de tip liberal ca neoliberalismul din prezent. Este recunoscut faptul că societatea este ierarhizată, astfel această ideologie favorizează pe cei bogați. Cultura capitalistă susține acumularea fără limite a resurselor indiferent de modalitatea folosită. Procesul de producție diferă de cel din socialism prin faptul că mijloacele de producție aparțin unui grup restrâns care generează profit din fabricarea și comercializarea mărfurilor.
Socializarea politică
Socializarea permite reproducția socială permite reproducția, păstrarea caracteristicilor sociale în timp, de-al lungul generațiilor. Este un proces prin care un nou născut devine treptat o persoană conștientă de sine, inteligentă și integrată în cultura în care s-a născut. Agenții socializării sunt în principal familia – nucleară sau extinsă – care în primii ani de viață asigură învățarea culturală, din acest motiv este considerat agentul primar al socializării. Agenții secundari sunt considerați a fi școala, grupurile de prieteni, mass-media și locul de muncă (Giddens, 2007:33).
Socializarea politică se consideră a fi integrată în procesul socializării. Denni și Lecomte (2004) afirmă faptul că acest fenomen se realizează în două moduri: prin socializarea infantilă când se formează „primele cunoștințe și dispoziții personale în materie politică ce vor forma structura de bază a atitudinilor cetățeanului” (2004:170) și cu ajutorul agențiilor de socializare primari și secundari. Definiția completă a conceptului de socializare politică al autorilor de mai sus sună în felul următor: „acest proces de socializare se bazează pe un mecanism de integrare graduală a complexității politicului, prin care percepția se lărgește în cercuri concentrice, plecând de la concentrarea pe o figură centrală de putere, suficient de puternică și proeminentă pentru a cristaliza primele sentimente, ca și pentru a structura primele cunoștințe din domeniul politic” (2004:171).
Dâncu (1999) oferă o perspectivă mai cuprinzătoare pentru termenul de socializare politică. El este de acord cu afirmațiile autorilor menționați până acum, că trebuie să pornim de la fazele incipiente ale socializării primare, fază în care valorile politice sunt „acceptate necritic”. El admite însă faptul că acest concept este ambiguu din multe puncte de vedere, vârsta exactă la care se poate vorbi despre valori politice este neclar. Din acest motiv autorul întreprinde un proiect de cercetare în care studiază „universul politic al copiilor” și „comportamentul politic al românilor”, folosind metoda anchetei pe un eșantion de 1116 copii în vârstă de 12-13 ani, din Cluj-Napoca și alte orașe din Transilvania. Principalele rezultatele care ne interesează aici sunt cele legate stânga și dreapta politică: termenii stânga și dreapta nu sunt înțelese de copii. Ca urmare, Dâncu afirmă că „socializarea politică este un proces cu constituirea vocabularului și formarea unui univers simbolic” iar „socializarea politică nu se face după un sistem de abstracțiuni…ci se face în cadrul unei interacțiuni sociale…interacțiune în care [copilul] primește ideile adulților sau le respinge” (1999:66,67).
Problema non-răspunsurilor
Studiul de față se confruntă cu problema non-răspunsurilor. Știm că non-răspunsul se datorează refuzului subiecților de a oferi informații la anumite întrebări. Respondenții fie nu știu la ce se referă respectiva întrebare sau chiar dacă cunosc acest lucru, refuză să răspundă din diferite motive (Comșa, 2003). Non-răspunsurile reprezintă un fenomen indezirabil în cazul oricărui studiu, practicile folosite pentru a le reduce sunt: necitirea variantei de răspuns nu știu/nu răspund sau solicitarea de a re-evalua răspunsurile adresată de operator respondentului.
Factorii principali care determină rata non-răspunsurilor sunt: caracteristicile subiecților, a operatorilor sau a instrumentului de cercetare. În cazul subiecților rata non-răspunsurilor depinde de profesie, educație, venit, vârstă, gen și stare civilă. Operatorii influențează această rata prin „trăsături de personalitate, aspectul fizic (plăcut sau neplăcut), caracteristicile vocii (ton, ritm), temperament, nivel de cunoștințe, trăsături morale” (Rotariu și Iluț, 2001:112). Instrumentul, sau mai precis întrebările cuprinse în acesta cresc rata non-răspunsurilor prin „prezența unui filtru sau nu, dificultatea întrebării, oferirea sau nu a unui cadru/context pentru întrebare, grupare tematică sau nu, scală de evaluare cu variante de răspuns complet sau parțial etichetate, importanța temei pentru subiect, ordinea variantelor de răspuns” (Comșa 2003:60).
Ipoteze:
– Numărul non-răspunsurilor pentru variabila referitoare la autopoziționarea politică este mai mare comparitiv cu numărul non-răspunsurilor pentru variabilele ce privesc valori.
– Poziția ideologică declarată (de dreapta sau de stânga) nu se află în concordanță cu valorile declarate.
– Persoanele care se autopoziționează ca fiind de dreapta, vor avea valori mai dregrabă caracteristice stângii politice.
– Odată cu trecerea timpului, scad diferențele dintre poziția ideologică și valorile declarate.
Metodologie
În vederea testării impotezelor propuse am selectat patru baze de date: Barometrului de Opinie Publică din octombrie 2005, Barometrul de Opinie Publică din octombirie 2007 și anchetele Studii Electorale Românești din iunie 2009 și din 2011. Din cadrul acestora am selectat cinci întrebări comune atât ca și formulare cât și în ceea ce privește scala de măsură. Folosind o scală de măsurare odrinală în zece trepte), respondenții au fost rugați să se autopoziționeze pe un număr de la 1 la 10 atunci când au fost întrebați de ideologia politică pe care o adoptă, într-o exteremă aflandu-se un tip de astfel de ideologie (stânga), iar în cealaltă extremă al doilea tip de ideologie policică (dreapta). De asemenea, și pentru itemii care măsoară valori s-a folosit aceeași procedura. Mai departe, am exclus pe pe scala de 10 trepte respondenții care au ales pozițiile 5 și 6 pentru că acestea pot fi considerate sursă de eroare. Lunând doar primele patru poziții, respectiv ultimele patru poziții care desemenză latură ideologică și eliminând poziția centrală, considerăm că am redat mai riguros indivizii care se poziționează efectiv pe o anumită parte față de cei care sunt ideciși și preferă să aleagă varinata de mijloc în locul celeia de a nu răspunde.
Cele patru valori regăsite în bazele de date utilizate, am considerat că sunt o formă de operaționalizare a ideologiilor politice și deci o formă de control pentru poziționarea de stânga sau de dreapta politică și fac referire la următoarele dimensiuni: aspecte ce țin de diferențele de venit, de proprietate, de responsabilitatea asupra asigurării bunăstării și de competiție. În tabelul 1 am clasificat afirmațiile care cuprind aceste valori pentru fiecare ideologie, atât de stânga cât și de dreapta.
Tabel 1. Clasificarea valorilor folosite în anlize după tipul de ideologie politcă
| Valori apropiate stângii | Valori apropiate dreptei |
| Diferenţele între venituri ar trebui să fie mai mici | Diferenţele între venituri ar trebui să fie mai mari pentru a încuraja efortul individual |
| Proprietatea de stat ar trebui să se extindă şi să se dezvolte | Proprietatea privată ar trebui să se extindă şi să se dezvolte |
| Statul ar trebui să îşi asume mai multă responsabilitate pentru bunăstarea fiecăruia | Fiecare individ ar trebui să îşi asume mai multă responsabilitate pentru propria bunăstare |
| Competiţia este un lucru rău; scoate la iveală ce e mai negativ în oameni. | Competiţia este bună; îi ajută pe oameni să muncească mai mult şi să dezvolte noi idei |
Analiza și Interpretarea Datelor
În tabelul 2 am prezentat procentele răspunsurilor și a valorilor lipsă pentru cele cinci întrbări menționate anterior din toate bazele de date folosite. Vedem că există o diferență ridicată dintre valorile itemului care măsoară poziționarea politică și cele ale itemilor care măsoră opiniille cu privire la venit, proprietate, responsabilitatea pentru bunăstare și competiție confirmându-se astfel prima ipoteză. Dacă pentru primul item procentul de non-răspunsuri variază de la 41 % până la 49 % în cazul celor patru ani, procentul de non-răspunsuri pentru celelalte întrbări nu depășește 10 % decât cu o sigură excepție de 13 % pentru întrbarea referitoare la competiție din anul 2007. Acest lucru se poate datora lipsei de informare cu privire la semnificația acestor două concepte sau la polul opus, pentru că unii indivizi nu doresc să facă publică o astfel de caracteritică personală tocmai datorită aspectelor care le presupune o astfel de poziție politică. Tot odată este posibil ca actorii să nu aibă nici-un interes față de politică lucru pentru care consideră că ei nu sunt adeptii unei ideologii politice anume.
Tabel 2. Procentul răspunsurilor și procentul non-răspunsurilor în cazul itemilor selectați din cele patru baze de date
| 2005 | 2007 | 2009 | 2011 | |||||
| Răspuns | Non-răspuns | Răspuns | Non-răspuns | Răspuns | Non-răspuns | Răspuns | Non-răspuns | |
| Poziția politică | 51 % | 49 % | 59 % | 41 % | 59 % | 41 % | 53 % | 47 % |
| Venituri | 96 % | 4 % | 92 % | 8 % | 95 % | 5 % | 94 % | 6% |
| Proprietate | 93 % | 7 % | 90 % | 10 % | 92 % | 8 % | 92 % | 8% |
| Bunăstare | 97 % | 3 % | 93 % | 7 % | 97 % | 3 % | 97 % | 3% |
| Competiție | 92 % | 8 % | 87 % | 13 % | 94 % | 6 % | 92 % | 8% |
Pentru a realiza un profil al persoanelor care răspund și a persoanelor care preferă să nu răspundă la întrebarea referitoare la poziționarea pe stânga respectiv dreapta politică, am cuprins într-o serie de analize logistice variabile sociodemografice, variabile ce măsoară interesul respondenților pentru politică și variabile ce măsoară gradul de informare al respondenților. În vederea realizării analizelor de regresie logistică, am ales baza de date a Barometrului de Opinie Publică din anul 2007, luna octombrie, care ne oferă itemi pentru fiecare dintre cele trei tipuri de variabile.
Tabel 3. Rezultatele regresiei logistice (șanse relative) pentru respondenții care se poziționează pe scala de măsură a apartenenței politice (stânga – dreapta)
| Variabile | Categorii | Cazuri | Șansa relativă | Nivelul de semificație | Șansa relativă | Nivelul de semnificație |
| Gen | Bărbați | 903 | 1 | |||
| Femei | 1037 | 0.576 | *** | |||
| Nivel educație | Scăzut | 662 | 1 | |||
| Mediu | 1045 | 1.803 | *** | |||
| Ridicat | 223 | 3.004 | *** | |||
| Vârsta | 18 – 24 | 179 | 1 | |||
| 25 – 44 | 622 | 1.321 | * | |||
| 45 – 64 | 647 | 1.758 | ** | |||
| Peste 65 | 492 | 1.073 | ||||
| Etnia | Român | 1734 | 1 | |||
| Maghiar | 133 | 0.427 | *** | |||
| Alta | 73 | 0.333 | *** | |||
| Mediul de rezidență | Urban | 1066 | 1 | |||
| Rural | 874 | 0.806 | ** | |||
| Consum TV | Des | 1807 | 1 | |||
| Rar și niciodată | 141 | 0.740 | + | |||
| Consum presă | Des | 819 | 1 | |||
| Rar și niciodată | 1129 | 0.539 | *** | |||
| Interes pentru politică | Da | 463 | 1 | |||
| Nu | 1485 | 0.487 | *** | |||
| Interes pentru emisiunile politice | Da | 380 | 1 | |||
| Nu | 1568 | 0.745 | *** | |||
| Interes pentru lectură pe probleme de politică | Da | 155 | 1 | |||
| Nu | 1793 | 0.590 | * | |||
| Nagelkerke R2 | 0.122 | 0.135 | ||||
Nota: nivelul de semnificație: *** pentru p<0.01, ** pentru p<0.05, * pentru p<0.1, + pentru p<0.15.
Comform tabelul 3 vedem astfel că șansele femeilor de a se poziționa politic sunt mai reduse aproape cu jumătate decât șansa ca bărbații să facă acest lucru. În ceea ce privește nivelul de educație, observăm că odată cu creșterea acestuia cresc semnificativ șansele de declarare a poziției politice pe care respondenții o susțin, la un nivel înalt al educației această șansă devine de trei ori mai mare decât pentru populația cu educație scăzută. Din perspectivă etincă, românii au cele mai mari șanse de a oferi un răspuns întrebării noastre, urmați de maghiari care au șansele reduse la mai mult de jumătate. Alți indicatori demografici dar nu atât de puternici precum cei precedenți sunt vârsta și mediul de rezidență. Aflăm că persoanele aflate în intervalul de vârstă 45 – 64 de ani au cu aproximativ 70 % mai mari șanse decât persoanele tinere să își declare poziția ideologică. În ceea ce privște mediul de rezindeță, vedem că șansele relative sunt ușor mai scăzute pentru zonele rurale comparativ cu cele urbane.
Dacă consumul de programe TV nu pare a avea vreo semnificație statistică cu declararea poziției de dreapta sau de stânga, consumul de presă în schimb pare să influențeze această decizie. Persoanele care nu obișnuiesc să citească presa scrisă au șanse cu jumătate mai mici să nu răspundă unor astfel de întrbări. Poate ar fi pripit să spunem că presa este o sursă de informație mai bună, dar ceea ce este adevărat este că informarea crește șansele ca indivizii să declare propria poziție ideologică. Dacă interseul pentru politică nu există șansele sunt mai mari ca indivizii să refuze răspunsul, chiar mai mari decât persoanele care care spun că nu sunt interesate doar de emisiunile cu teme politice. Lectura pe teme politice nu are semificație statistică cu variabila noastră dependentă, poate și pentru că frecvența persoanelor care au răspuns afirmativ este foarte mică.
În continuarea lucrării vom vorbi despre relațiia dintre poziția declarată în ceea ce privește situarea politică a respondenților și o serie de valori sociale ale acestora enumerate mai sus. Figura 1 ne arată că există o discordanță în ceea ce privește poziționarea și valorile cu privire la venit. Vedem că mai ales în cazul în care respondenții afirmă că sunt de dreapta, ei totuși consideră că nu ar trebui să fie diferențe între venituri ceea ce contravine idei de dreapta politică. La o privire mai atentă putem observa că indiferent de poziția politică respondenții tind să considere că diferențele de venit trebuie să fie cât mai mici. Putem asftel să confirmam ipoteza a doua dar să confirmăm cea de a treia ipoteză. Ipoteza a patra este de asemenea infirmată deoarece diferențele dintre poziționare si valori rămân aproximativ constate cu o mică excepție în anul 2009 când 30 % din respondenți se declară de stânga dar continuă să creadă ca nu ar trebui să fie diferențe între venituri.
Figura 1. Condordanța exprimată în procente dintre autopoziționarea politică a respondenților și valorile proprii despre diferențele de venit caracteristice poziției declarate
În Figura 2 constatăm oarecum aceași situație cu cea precedentă, chiar dacă indivizii se poziționează într-un anumit loc o parte dintre ei vor împărtăși valori opuse. Mai mult, vedem că si de data aceasta o anumită valoare pare a fi impregnată în propriul sistem de valori dincolo de pe dreapta sau stânga. Vedem așadar că atitudinile asupra proprietății private sunt foarte puternice. Nici de data aceasta nu putem vedea o îmunătățire în timp a concordanței dintre valori și ideologia declarată dar numai pentru indi. Confirmăm așadar a doua ipoteză și le infirmăm pe celelalte două.
Figura 2. Condordanța exprimată în procente dintre autopoziționarea politică a respondenților și valorile proprii despre proprietate caracteristice poziției declarate
Figura 3 prezintă date ușor diferite, respondenții „de dreapta” având în mai mare măsură valori caracteristice dereptei decât până acum. Putem confirma parțial a doua ipoteză și infirma pe cea de atreia. Vedem că în timp idivizii tind să considere că asigurarea bunăstării devine o sarcină individuală și nu a statutului, deci vedem că numărul celor care se poziționează pe stânga și au valori de dreapta crește și crește numărul respondenților cu poziția și valori de dreapta. Confirmăm partial și ultima ipoteză.
Figura 3. Condordanța exprimată în procente dintre autopoziționarea politică a respondenților și valorile proprii despre asigurarea bunăstării caracteristice poziției declarate
Figura numărul 4 ne prezintă cele mai mari valori discordante dintre poziția ideologică și atiduni, în cazul acesta față de competiție. Veme că majoritatea respondenților văd competiția ca un lucru bun idiferent dacă spun că aparțin dreptei sau stângii politice. Longitudinal, numărul „stângiștilor„ care văd concurența ca fiind benefică dar scade numărul celor de dreapta care au aceeasi atitudine față de concurență cu cei menționați anterior. Se confirmă ipoteza a doua și se infirmă următoarele două.
Figura 4. Condordanța exprimată în procente dintre autopoziționarea politică a respondenților și valorile proprii despre competiție caracteristice poziției declarate
Concluzie
În încheiere, putem spune că relația dintre poziționarea politică și valorile declarate nu este una puternică existând un număr ridicat de discordanțe. În timp lucrurile nu par a se schimba foarte mult, existând în continuare aceste diferențe. Este greu de explicat care este cauza acestui fenomen având în vedere rezultatele analizei de regresie prezentate mai sus. Am văzut ca persoanele educate, informate și care își exprimă interesul față de politică mai degrabă vor fi ele cele care acceptă să își declare poziția ideologică și totuși atunci când aflăm mai multe, în cazul nostru o serie de valori considerate dimensiuni ale ideologiilor apar erori de măsurare. Dacă aceste variabile de control nu s-ar lua în considerare în cadrul unor analize serioase sau dacă s-ar porni de la premiza că itemul și scala respectivă măsoară atratât încât să exprime realitatea atunci putem cădea într-o serie de capcane metodologice.
Touși o posibilă explicație ar fi o lipsă acută de cunoștințe din domeniul politologiei sau sociologiei politice – care până la urmă nu sunt accesibile oricărui segment din populație – și un abundent discurs mediatic și privat determină aceste discordanțe ușor vizibile.
Referințe Bibliografice
Blattberg, C. (2001) „Political Philosophies and Political Ideologies”, Public Affair Quarterly 15, No.3 July 2001: 193-217.
Comșa, M. (2003) „O Analiză a Ratei de Răspuns la Itemi în Anchetele de Opinie Naționale”, Sociologie Românească, Volumul 1, Nr.IV, 2003: 56-72.
Denni, B., Lecomte, P. (2004) Sociologia Politicului, Vol. 1, Cluj-Napoca, Eikon.
Dâncu, V.S. (1999) „Socializarea Politică și Achiziția Vocabularului Politic”, Sociologie Românească, Nr.III, 1999: 51-67.
Giddens, A. (2007) Sociologie. București, Editura Alfa All.
Rotariu, T., Iluț, P. (2001) Ancheta Sociologică și Sondajul de Opinie, Iași, Polirom.
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-ShareAlike 4.0 International License.
